Ce spun altii?


Cateva dintre articolele care au aparut online:
   
        Camino – O calatorie care schimba vieti
        Veronica Dragoi debuteaza literar cu un roman despre curaj, rabdare si, pe alocuri, iubire, si o face patimas si convingator, cu un tonus narativ cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Romanele celebre sunt de obicei triste, apasatoare, te coplesesc si te ravasesc emotional intr-un mod care-ti diminueaza energiile afective. Dupa marile carti despre dragoste, razboi sau drame sufletesti iti trebuie timp sa te reculegi, sa te refaci mental, sa-ti incarci bateriile spirituale, sa fii partas la o capodopera te innobileaza cu pretul unui moral prea afectat, deseori, de profunzimea taioasa a mesajului, desi calitatea scriiturii e desavarsita.
        Cartea Verei e o carte buna fara a te biciui cu intelesuri scrijelitoare. Mesajul e simplu, e tonic, e solar, tristetea e strivita sub entuziasmul aventurii, sub o voioasa determinare de a merge inainte, cu orice pret, pe drumul ales.
        Daca cititorul e un optimist innascut, romanul se va plia firesc pe conturul de invidiat al unui caracter uman vesel si razbatator. Daca cine parcurge povestea Verei are o latura cinica si-un zambet amar, ca al meu, va fi cu atat mai fascinat sa descopere cata bucurie, cat umor, cat optimism ofera aceasta carte, fara a face deloc rabat la profunzime, sensibilitate si stil literar valoros.
http://alina.revistatango.ro/2009/09/camino-o-calatorie-care-schimba-vieti/


        Camino – 800 de kilometri pe jos
        Am regasit in periplul meu imaginar pe Camino, odata cu Veronica, multe idei si ganduri din categoria celor pe care le stim dar ne educam sa le ignoram. Am retrait alaturi de ea simplitatea vietii si bucuria zilei de azi. Am aflat cu placere despre importanta planificarii micilor nevoi zilnice si cata exactitate sta in alcatuirea rucsacului unui pelerin. Am invins obstacolele si am renuntat la toate obiceiurile si gandurile urbane inutile, care ne consuma un timp pe care am putea sa-l investim mai frumos si mai natural. Si am trait pe tot parcursul cartii o admiratie greu de exprimat pentru curajul si tenacitatea Veronicai, pentru puterea de a merge pana la capat pe un drum pentru care nici unul dintre noi, copiii civilizatiei scaunelor incalzite si a aerului conditionat, nu se poate considera cu adevarat pregatit.
http://www.idstudio.ro/blog/tag/veronica-dragoi/


        Pe Camino cu Veronica Drăgoi
        Am invitat-o pe Veronica Drăgoi să ne răspundă la câteva întrebări, ca să aducem şi noi aici ceva din spiritul unui pelerin.
        Toţi invitaţii la conferinţa Explore Camino au afirmat, într-o formă sau alta, că acest drum te ajută să te întâlneşti cu tine, să te regăseşti. Chiar tu spuneai la un moment dat ca acest lucru ar putea fi obţinut oriunde şi că depinde foarte mult de fiecare persoană în parte. Ce se întâmplă totuşi pe Camino, cum crezi că s-a transformat acesta, în timp, dintr-un pelerinaj religios într-unul spiritual, destinat introspecţiei?
        Sunt foarte mulţi oameni care fac acest drum în scopuri pur religioase (peste 40%), însă există într-adevăr un număr tot mai mare de pelerini care pornesc la drum căutând să pătrundă în profunzimea propriei conştiinţe. Cred că trecerea către un alt tip de motivaţie vine de la pelerinii înşişi şi nu de la drumul în sine. Altfel spus, oamenii şi nevoile lor s-au schimbat, iar religia, aşa cum am moştenit-o, nu reuşeşte să fie lumină călăuzitoare pentru unii dintre noi.
http://lumeamare.ro/2010/03/31/pe-camino-cu-veronica-dragoi/


        Camino sau 800 de km pe jos
        S-a întâmplat într-o agitată zi de mai când ne pregăteam de plecare în Spania, să abordez această carte chiar în preajma apariţiei ei; mă interesa mai de mult timp subiectul, mai citisem câte ceva, urma să ajung în oraşul Santiago de Compostella dar aveam nevoie de o privire din interior a fenomenului pelerinajului vechi de secole şi foarte actual în acelaşi timp. Am găsit-o în scrierea tinerei românce care a avut voinţa şi curajul de a face singură un drum de 800 de km, într-o ţară îndepărtată.
http://lumeamare.ro/2010/02/01/camino-800-de-km-pe-jos/


O carte senzationala, o carte despre curaj si incredere in sine, despre puterea unei femei de a infrunta singura misterul si neprevazutul unei calatorii de 800 de kilometri, pe jos.
http://www.kudika.ro/articol/entertainment/6688/Camino.html 


        Camino, o stare de spirit
        Cine este Veronica Dragoi? Este un om care a descoperit o carte ( "Camino" de Shriley MacLaine) si care a decis aproape instantaneu sa urmeze aceeasi cale, sa faca un pelerinaj cunoscut in toata lumea sub numele de Camino si care se pare ca schimba viata celor curajosi. Eu am aflat de ea anul acesta, la aproape sase ani de la experineta ei si am citit tot ce mi-a cazut in mana.
Veronica isi da demisia si in doua luni de zile face toate pregatirile necesare plecarii pe un drum de aproape 800 de km. In paginile cartii pe care a scris-o la intoarcere veti gasi de toate: informatii practice despre calatorie, detalii privind alegerea echipamentului, peripetii, toate trairile reale ale autoarei si multa emotie.
La intoarcerea acasa, asa de mare a fost schimbarea in viata Veronicai incat a renuntat la viata de inainte si a incercat sa schimbe ceva si in Bucuresti. A deschis un hostel dupa modelul celor vazute in Spania si face asta in fiecare zi cu mare dragoste.
http://www.plimbarici.ro/interviuri/697-camino-o-stare-de-spirit.html


La sfarsitul anului 2003 minunea mult-asteptata s-a produs, "camuflata" intr-un fapt banal: Veronica a aflat ca undeva in lume exista Camino, un drum de aproape o mie de kilometri, strabatut de sute de ani de pelerini, aflati in cautarea sinelui si a sensului vietii. A stiut exact in acel moment ca drumul pe Camino este remediul starii de blazare in care risca sa se complaca. Fara sa se gandeasca prea mult, si-a dat demisia si a plecat la drum, fara certitudinea ca va rezista pana la final, insa, spre surprinderea ei, a reusit sa parcurga traseul in timp record. La final a scris o carte despre peripetiile prin care a trecut si despre revelatia pe care a avut-o pe Camino, la sfarsitul celor 25 de zile de calatorie spre sine.
http://www.feminis.ro/divertisment/culture-club/am-mers-800-de-kilometri-pe-jos-pentru-a-ma-intalni-pe-mine-insami-3277


Despre Camino - un site care raspunde la multe dintre intrebarile ce se nasc in mintea celui care isi propune sa plece la drum.
http://explorecamino.ro/








Un comentariu:

  1. Avantajul de a fi pelerin pe Camino sub numele de Veronica Dragoi, un nume care nu spune nimic in industria de divertisment americana, este ca poti face aceasta Calatorie spre centru fiintei, ca sa-l parafrazez pe Jules Verne, avand pe urmele tale doar un singur paparazzi, in persoana Sinelui Tau Superior. Este un partener de drum care te insoteste discret, actionand din umbra doar atat cat e nevoie ca sa nu te simti singur pe drum, si care nu-ti face decat doua fotografii, ambele in altarul aflat in adancul fiintei tale : inainte si dupa.
    Avantajul de a scrie o carte despre experienta acestui pelerinaj atunci cand nimeni nu asteapta ceva sau cumva de la tine, este ca-ti poti spune povestea cu simplitate, dezvaluindu-ti propria metamorfoza cu naturaletea muritorului de rand care n-a jucat decat pe scena propriei vieti, in fata unui public care-l vrea asa cum e el, bun si rau, urat si frumos, cu mai multe sau mai putine revelatii despre vieti anterioare in care sa fi fost rege sau regina, preocupat doar de a se cunoaste pe sine si prin asta de a dobandi apoi cunoasterea asupra lumii.
    Veronica pare sa se fi folosit din plin aceste de doua avantaje.
    Daca lectura cartii lui Shirley MacLaine iti starneste cate un wow prin efectele speciale, tipic hollywoodiene, povestea Veronicai are darul de a te aduce subtil in chiar mijlocul experientei ei, nu doar ca spectator coplesit de maretia decorului si personajelor, ci chiar ca pelerin care poarta cu el temeri vechi ce se vor dizolvate, grija pentru sosete si bataturi, ispite amoroase si sperante de mai bine.
    Prefer povestea Veronicai pentru ca are acel element de simplitate care caracterizeaza viata, in esenta ei.
    O admir pentru curajul de a pleca singura pe coclaurile lumii acesteia, o admir si pentru usurinta cu care povesteste si sper sa mai am ocazia de a citi despre experientele calatoriei spre propria-i fiinta.

    Irina

    RăspundețiȘtergere